Jurnal de Polonia #10 - Training in Warsaw

Have I ever told you what made me want to send the application for EVS in Poland? Maybe I gave you some answers, but I assure you that those were not complete.

So here is my entire story. In the last weekend of July, in my city was a festival called “Nunta Zamfirei” (Zamfira’s Wedding). It is a festival that gathers participants every year from eleven countries plus Romania as host. Every team received a guide to show them the city and to help them with translation and everything else. In that moment I felt that I could be the one who could help them – I felt that I wanted to make a big change in my life.

Now all of you know that I did make a big change. I applied to this six month long EVS in Poland and I am doing something else, something exciting!

Between 8^th and 15^th of September I was sent by EFM to an On-Arrival Training in Poland’s capital City, Warsaw (Warszawa – pl, Varșovia – ro). I start my journey in the evening in Kłodzko and I arrived at 5.45 in the morning in Warsaw.

The entire thing was a little bit scary. I came from Romania and I needed some time to adapt in Poland. I had just found my place here when suddenly I had to face another challenge – new city, new people.

For those who know the things in Euroweek it’s easy to explain how my training was. It was some sort of a Euroweek for grown-up. We had games in the morning, workshops, discussions, walks, meetings, watched a presentation of Poland’s history and we had nights out. I learned a lot about myself and a lot about interacting with people. It was a full week, an exhausting week and also a week with a lot of new and interesting things.

Advice for those who will have to go into training: It’s ok to be scared because in the end results will be worth it; plus you can visit Warsaw almost for free.

Many thanks to Ben for improving the text.

Jurnal de Polonia #9

Weekend in Wrocław

The motto of the weekend: “Can I stay in Wrocław forever?”

We left Bystrzyca Kłodzka’s train station at 08:43 after a night with a goodbye party which ended in tears. We arrived at 10:28 in Wrocław and started to enjoy the city. As I told to Adi, Wrocław cannot be described in words.

The Old Center is amazing, with a lot of old buildings, gothic churches, buildings which maintain the same architecture from the time they were built. Firstly we visited the Old City Hall, a monument of burgher architecture, unique on an European scale. It was being built for over 250 years, from the end of the 13^th century to the mid 16^th century. Most impressive was the eastern façade, crowned with a triangular gable. At its foot, there is an astronomical clock with a golden sun sphere in the centre with a hand pointing to the hours.

After spending some time in the centre and in a souvenir shop where I bought a mug with Wrocław’s picture on it and two postcards, 20 zł in total, we went to the university. 
Secondly we visited the University's Church where we found true riches of the Baroque, like illusionistic paintings, arcaded passages and rich sculptures. Also in this church one can find an alabaster copy of the famous Pieta, by Michelangelo  (a sculpture of Our Lady of Sorrows, holding on her lap the body of Jesus).

I have to admit that the interior of the church is breathtaking. I didn’t know where to look first. Next on our visiting list was the Leopoldine Hall inside the University and the Mathematical Tower which gave us the opportunity to watch the city of Wrocław from the above.

The Leopoldine Hall, so called the pearl of Wrocław’s Baroque, is highly decorated with frescoes, rich mouldings and sculptures. In the same time with us there was a group of tourists from Germany. Me and Natia took advantage of this fact and listened to their guide’s explanations, which was quite strange because this made us feel like we were part of their group. I guess those long hard years of learning german in school really paid off. The Mathematical Tower was the second place where the entrance was not free. We went upstairs to see Wrocław’s panorama. It was amazing!  Every corner of the balcony portico has a different column which is portraying Justice, Valour, Wisdom and Moderation.

However, visiting a city like this is not an easy task, so we went to eat something. Where else than at Kebab King? The food was not too bad, not so expansive and we completed it with juice and conversation.

In the afternoon we walked from shopping center to shopping center just to look at things and this made us very tired so we needed to rent chambers at the Avantgarde Hostel to rest a little bit. There we met with Ido and Mor, as we established and in the evening, beside me, Iulia, Reny, Natia and Simon, Adi and Merve joined us. As soon as the group was completed we started to party, first in the hostel room, then in the club and … but that’s history already.

Sunday, after a breakfast taken at noon we visited a bookstore. Of course I could not resist the temptation, so I bought two books “The Sharing Knife” by Lois McMaster Bujold and “Crystal George” by David and Leigh Eddings. Natia and Adi also bought books, because english books were really cheap.

Other thing on our visiting list was St Mary Magdalene’s Church. The construction of the basilica began about 1330 and the main portal is situated between two square western towers. Since I saw the name of the church I desired to see it so my dream was accomplished.

The most interesting thing which took part Sunday was a street singer. A woman playing violin enchanted us and we could not go from there more than one hour. We just sit on a terrace, enjoying coffee and listening to good music.

The rest of the day, starting from 2.30 p.m. and ending at 6 p.m. we just walked and admired the animals in Zoological Garden. The Garden founded in 1865 is one of the biggest and oldest in Poland, it has over 4 thousand animals, 600 species, including very rare ones, which are in danger of extinction. The animals are placed in attractive runs, pavilions, terrariums and aviaries.

Sooner than we wanted, the end of the weekend came and using the train we came back to Bystrzcyta Kłodzka. In the train we were so noisy that at some moment a girl come to us and asked who we are and where are we going because she heard us talking in English. It revealed that she was one of the new volunteers from Italy.

The motto of our weekend can be also the conclusion "Can we stay in Wrocław forever?"


P.S. Many thanks to Adi, for the improvements.

Jurnal de Polonia #8

Euroweek 19-30 august 2013

Pentru prima dată am luat parte la Euroweek și pot spune că m-am îndrăgostit deja de această activitate, deși e destul de obositoare și epuizantă.

Activitățile cu copiii, în cadrul Euroweek încep după 9 dimineața și se încheie după 9 seara și implică activități variate: prezentări realizate de voluntarii din diferite țări, jocuri cu copiii, discuții cu ei, drumeții și activități în aer liber dar și în interior, dansuri și discotecă seara.

În decursul săptămânii 19-25 august am întâlnit 4 grupuri de copii de la școli diferite cu care am interacționat prin intermediul tuturor activităților expuse mai sus, cu care m-am împrietenit și despre am aflat o mulțime de lucruri, precum hobbyurile lor, numele animalelor de companie, zile de naștere dar cel mai important e că ne-am distrat și ne-am exersat și unii și alții limba engleză.

De asemenea, nici profesorii nu au fost mai prejos, unii dintre ei luând parte foarte activ la munca noastră, punându-ne întrebări, vorbind cu noi.

Într-una din seri, grupul nostru de români, eu, Adi și Kinga am discutat cu ei comparându-ne țările în ceea ce privește limba, obiceiurile, istoria, bucătăria, sistemul educațional și modul de a fi al cetățenilor. A fost una dintre cele mai frumoase și mai productive conversații de  care am avut parte.

Euroweek e unul dintre cele mai frumoase proiecte de aici și chiar nu mi-aș dori să mai trebuiască să mai fac altceva vreodată. Sunt aproape sigur că aș putea munci în felul ăsta toată viața.

Însă ca întotdeauna, ce e frumos se termină repede și a venit momentul despărțirii. Ne-am mulțumit unii altora și ne-am urat cele bune în timp ce ne îmbrățișam și ne ascundeam lacrimile. Evident că acest lucru mi-a amintit instantaneu că șase luni vor zbura ca vântul și foarte-foarte curând va veni momentul în care să mă despart de prietenii de aici cu care deja împart amintiri extraordinare și cu care sunt sigur că voi mai împărtăși multe altele.

Din nou euroweek. Fie că a vrut, fie că nu, Kinga s-a trezit cu mine la euroweek în fiecare zi. De fapt am sunat-o în fiecare dimineață și am întrebat-o dacă are nevoie de mine acolo.

Un alt lucru bun a fost faptul că s-a întors profesoara de poloneză, ceea ce ne-a permis să aflăm mai multe din tainele limbii poloneze în cele 3 ore de curs, 1h și 30 minute luni și 1h și 30 minute miercuri. Sunt chiar mândru de ceea ce știu să comunic în poloneză, știu mai multe cuvinte și știu să exprim orice număr. Desigur, pentru reușita învățării numerelor îi voi rămâne îndatorat pentru totdeauna lui Adi. Pot înțelege aproape întotdeauna suma totală care mi se cere la supermarchet, fără să fie nevoie să mă uit la ecranul casei de marcat. Trebuie totuși să recunosc că îmi fac de obicei un calcul în minte și am o idée despre totalul de plată.

De asemenea în ultima perioadă am constatat că avem tot mai multe cuvinte în comun cu limba poloneză. Și cu ocazia asta vreau să vă istorisesc o întâmplare amuzantă. La una din discuțiile cu copiii, din cadrul euroweek mi-a venit ideea să jucăm un joc pe hârtie. Am scris un cuvânt pe pagină, iar fiecare copil trebuia să scrie un alt cuvânt care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior. Când mi-a venit din nou rândul am scris „luggage” și văzând că ei nu cunosc cuvântul am încercat să li-l explic. După ce m-am chinuit aproape ouă minute să îi fac să înțeleagă, unul dintre ei, a prins ideea și le spune celorlalți „bagaj”. Imaginați-vă că am rămas stupefiat.

Acum am însă un alt cuvânt favorit în limba poloneză, și îl folosesc ori de câte ori am ocazia: Oczywiście! Cuvânt echivalent cu al nostru „desigur”, ori cu expresia englezească „of course”.

Finalul săptămânii și al lunii implicit a adus termenul de plecare pentru 21 de voluntari, 12 din Turcia, 5 din Macedonia, 3 din Letonia și Ala din Moldova. Dar începând de săptămâna viitoare noi voluntari vor sosi, majoritatea dintre ei, pe termen lung ca și mine.

Voi vedea însă ce îmi rezervă viitorul.