vineri, mai 12, 2017

Aventuri din viață ep 1

Magazin de telefoane, intru să cumpăr credite de reîncărcare.

Domnișoarele (cică reprezentanți vânzări) își aranjează părul una alteia. Îmi zic că poate au profitat de cele câteva minute mai relaxate să arate profi (își făceau codițe de fapt). Nu fac nici o observație, zâmbesc amabil.

- Patru coduri de reîncărcare a câte șase euro fiecare... cu factură vă rog.

Două minute mai târziu (după ce am scanat toate telefoanele din vitrine)...

Bon cu ștampilă nu e suficient? căci nu putem face factură... (îmi crește tensiunea - deși am soluția în minte, le las că poate le vine și lor ideea)

Mă uit la ele și nu zic nimic preț de un minut. Apoi una din ele începe să îmi îndruge niște scuze, că e un sistem de facturare nou, pe care nu știu cum să emită factură și începe să devină chiar puțin arțăgoasă.

Cealaltă vine cu soluția de a suna pe cineva. Acel cineva respinge apelul...

Îmi cer să revin luni după factură, dar îmi menționează cu nu pot emite nici bon până află cum pot emite factură.

Mă mai enervez puțin (și îmi vine chiar cea de-a doua soluție de rezolvare în minte - dar pun pariu că ele nu știu nici una).

Cum nu am chef să risc a pierde documente financiare pentru 130lei (nu-i o sumă mare ce-i drept, dar nici eu nu-s bogat) decid să le spun prima variantă de rezolvare și țin pentru mine cea de-a doua, căci nu am nici chef să le explic o juma de oră niște prevederi ale codului fiscal.



Cum am rezolvat? Simplu, două bonuri a câte 65lei fiecare, no need for factură.

Soluția doi - factură scrisă de mână. Codul fiscal prevede pentru situațiile în care sistemul electronic nu este funcțional (pană de curent, lipsă conexiune internet, probleme tehnice etc) ca operatorii economici să aibă facturier și să poată elibera factură la cererea clientului. Însă prostia nu se încadrează nici la pană de curent, nici la probleme tehnice. Și oricum nu cred că ar fi avut facturier în magazin.