marți, septembrie 03, 2013

Jurnal de Polonia #8

Euroweek 19-30 august 2013
Pentru prima dată am luat parte la Euroweek și pot spune că m-am îndrăgostit deja de această activitate, deși e destul de obositoare și epuizantă.
Activitățile cu copiii, în cadrul Euroweek încep după 9 dimineața și se încheie după 9 seara și implică activități variate: prezentări realizate de voluntarii din diferite țări, jocuri cu copiii, discuții cu ei, drumeții și activități în aer liber dar și în interior, dansuri și discotecă seara.
În decursul săptămânii 19-25 august am întâlnit 4 grupuri de copii de la școli diferite cu care am interacționat prin intermediul tuturor activităților expuse mai sus, cu care m-am împrietenit și despre am aflat o mulțime de lucruri, precum hobbyurile lor, numele animalelor de companie, zile de naștere dar cel mai important e că ne-am distrat și ne-am exersat și unii și alții limba engleză.
De asemenea, nici profesorii nu au fost mai prejos, unii dintre ei luând parte foarte activ la munca noastră, punându-ne întrebări, vorbind cu noi.
Într-una din seri, grupul nostru de români, eu, Adi și Kinga am discutat cu ei comparându-ne țările în ceea ce privește limba, obiceiurile, istoria, bucătăria, sistemul educațional și modul de a fi al cetățenilor. A fost una dintre cele mai frumoase și mai productive conversații de  care am avut parte.
Euroweek e unul dintre cele mai frumoase proiecte de aici și chiar nu mi-aș dori să mai trebuiască să mai fac altceva vreodată. Sunt aproape sigur că aș putea munci în felul ăsta toată viața.

Însă ca întotdeauna, ce e frumos se termină repede și a venit momentul despărțirii. Ne-am mulțumit unii altora și ne-am urat cele bune în timp ce ne îmbrățișam și ne ascundeam lacrimile. Evident că acest lucru mi-a amintit instantaneu că șase luni vor zbura ca vântul și foarte-foarte curând va veni momentul în care să mă despart de prietenii de aici cu care deja împart amintiri extraordinare și cu care sunt sigur că voi mai împărtăși multe altele.
Din nou euroweek. Fie că a vrut, fie că nu, Kinga s-a trezit cu mine la euroweek în fiecare zi. De fapt am sunat-o în fiecare dimineață și am întrebat-o dacă are nevoie de mine acolo.
Un alt lucru bun a fost faptul că s-a întors profesoara de poloneză, ceea ce ne-a permis să aflăm mai multe din tainele limbii poloneze în cele 3 ore de curs, 1h și 30 minute luni și 1h și 30 minute miercuri. Sunt chiar mândru de ceea ce știu să comunic în poloneză, știu mai multe cuvinte și știu să exprim orice număr. Desigur, pentru reușita învățării numerelor îi voi rămâne îndatorat pentru totdeauna lui Adi. Pot înțelege aproape întotdeauna suma totală care mi se cere la supermarchet, fără să fie nevoie să mă uit la ecranul casei de marcat. Trebuie totuși să recunosc că îmi fac de obicei un calcul în minte și am o idée despre totalul de plată.
De asemenea în ultima perioadă am constatat că avem tot mai multe cuvinte în comun cu limba poloneză. Și cu ocazia asta vreau să vă istorisesc o întâmplare amuzantă. La una din discuțiile cu copiii, din cadrul euroweek mi-a venit ideea să jucăm un joc pe hârtie. Am scris un cuvânt pe pagină, iar fiecare copil trebuia să scrie un alt cuvânt care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior. Când mi-a venit din nou rândul am scris „luggage” și văzând că ei nu cunosc cuvântul am încercat să li-l explic. După ce m-am chinuit aproape ouă minute să îi fac să înțeleagă, unul dintre ei, a prins ideea și le spune celorlalți „bagaj”. Imaginați-vă că am rămas stupefiat.
Acum am însă un alt cuvânt favorit în limba poloneză, și îl folosesc ori de câte ori am ocazia: Oczywiście! Cuvânt echivalent cu al nostru „desigur”, ori cu expresia englezească „of course”.
Finalul săptămânii și al lunii implicit a adus termenul de plecare pentru 21 de voluntari, 12 din Turcia, 5 din Macedonia, 3 din Letonia și Ala din Moldova. Dar începând de săptămâna viitoare noi voluntari vor sosi, majoritatea dintre ei, pe termen lung ca și mine.
Voi vedea însă ce îmi rezervă viitorul.