Euroweek 19-30 august 2013
Pentru prima dată am luat parte la Euroweek și pot spune
că m-am îndrăgostit deja de această activitate, deși e destul de obositoare și
epuizantă.
Activitățile cu copiii, în cadrul Euroweek încep după 9
dimineața și se încheie după 9 seara și implică activități variate: prezentări
realizate de voluntarii din diferite țări, jocuri cu copiii, discuții cu ei,
drumeții și activități în aer liber dar și în interior, dansuri și discotecă
seara.
În decursul săptămânii 19-25 august am întâlnit 4 grupuri
de copii de la școli diferite cu care am interacționat prin intermediul tuturor
activităților expuse mai sus, cu care m-am împrietenit și despre am aflat o mulțime
de lucruri, precum hobbyurile lor, numele animalelor de companie, zile de
naștere dar cel mai important e că ne-am distrat și ne-am exersat și unii și
alții limba engleză.
De asemenea, nici profesorii nu au fost mai prejos, unii
dintre ei luând parte foarte activ la munca noastră, punându-ne întrebări,
vorbind cu noi.
Într-una din seri, grupul nostru de români, eu, Adi și
Kinga am discutat cu ei comparându-ne țările în ceea ce privește limba,
obiceiurile, istoria, bucătăria, sistemul educațional și modul de a fi al
cetățenilor. A fost una dintre cele mai frumoase și mai productive conversații
de care am avut parte.
Euroweek e unul dintre cele mai frumoase proiecte de aici
și chiar nu mi-aș dori să mai trebuiască să mai fac altceva vreodată. Sunt aproape
sigur că aș putea munci în felul ăsta toată viața.
Însă ca întotdeauna, ce e frumos se termină repede și a
venit momentul despărțirii. Ne-am mulțumit unii altora și ne-am urat cele bune
în timp ce ne îmbrățișam și ne ascundeam lacrimile. Evident că acest lucru mi-a
amintit instantaneu că șase luni vor zbura ca vântul și foarte-foarte curând va
veni momentul în care să mă despart de prietenii de aici cu care deja împart
amintiri extraordinare și cu care sunt sigur că voi mai împărtăși multe altele.
Din
nou euroweek. Fie că a vrut, fie că nu, Kinga s-a trezit cu mine la euroweek în
fiecare zi. De fapt am sunat-o în fiecare dimineață și am întrebat-o dacă are
nevoie de mine acolo.
Un
alt lucru bun a fost faptul că s-a întors profesoara de poloneză, ceea ce ne-a
permis să aflăm mai multe din tainele limbii poloneze în cele 3 ore de curs, 1h
și 30 minute luni și 1h și 30 minute miercuri. Sunt chiar mândru de ceea ce
știu să comunic în poloneză, știu mai multe cuvinte și știu să exprim orice
număr. Desigur, pentru reușita învățării numerelor îi voi rămâne îndatorat
pentru totdeauna lui Adi. Pot înțelege aproape întotdeauna suma totală care mi
se cere la supermarchet, fără să fie nevoie să mă uit la ecranul casei de
marcat. Trebuie totuși să recunosc că îmi fac de obicei un calcul în minte și
am o idée despre totalul de plată.
De
asemenea în ultima perioadă am constatat că avem tot mai multe cuvinte în comun
cu limba poloneză. Și cu ocazia asta vreau să vă istorisesc o întâmplare
amuzantă. La una din discuțiile cu copiii, din cadrul euroweek mi-a venit ideea
să jucăm un joc pe hârtie. Am scris un cuvânt pe pagină, iar fiecare copil
trebuia să scrie un alt cuvânt care să înceapă cu ultima literă a cuvântului
anterior. Când mi-a venit din nou rândul am scris „luggage” și văzând că ei nu
cunosc cuvântul am încercat să li-l explic. După ce m-am chinuit aproape ouă
minute să îi fac să înțeleagă, unul dintre ei, a prins ideea și le spune
celorlalți „bagaj”. Imaginați-vă că am rămas stupefiat.
Acum
am însă un alt cuvânt favorit în limba poloneză, și îl folosesc ori de câte ori
am ocazia: Oczywiście! Cuvânt echivalent cu al nostru „desigur”, ori cu
expresia englezească „of course”.
Finalul
săptămânii și al lunii implicit a adus termenul de plecare pentru 21 de
voluntari, 12 din Turcia, 5 din Macedonia, 3 din Letonia și Ala din Moldova.
Dar începând de săptămâna viitoare noi voluntari vor sosi, majoritatea dintre
ei, pe termen lung ca și mine.
Voi
vedea însă ce îmi rezervă viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu