Jurnal de Polonia #5

Ziua de luni a început bine, cu o ședință în care fiecare dintre voluntarii mai noi a fost întrebat despre proiectul pe care îl desfășoară, despre relația cu cei din jur și cu mentorul. Pentru mine a fost cel mai simplu, despre proiect nu știam nimic iar despre acomodare am avut prea puține de zis.

A urmat apoi o conversație cu Magda care m-a lămurit în procent de 90% despre ceea ce voi avea de făcut partea cea mai tare urmând a avea loc după deschiderea anului școlar când voi avea de asistat la lecții de engleză, de pregătit prezentări și multe chestii asemănătoare. De asemenea ce mi-a atras atenția e faptul că voi putea de asemenea să lucrez la birou, să fac diferite sarcini sau chiar să scriu vreun proiect.

Până atunci activitățile mele se vor rezuma la green project, social help centre, common room și euroweek, dar detalii despre ele vă voi da atunci când voi participa.

Și tot azi am avut prima lecție de poloneză, cu o profesoară și a fost mai mult decât bine deoarece am început cu pronunția alfabetului și cu pași mici vom ajunge departe.

***

Încet-încet mă obișnuiesc cu oamenii de aici și cel mai important lucru, ei se obișnuiesc cu mine J.

Azi am fost la Social Help Centre (un fel de azil de bătrâni) și deși mă așteptam la ce era mai rău a fost mult mai bine. Am jucat bingo cu bătrânii de acolo și sunt sigur că dacă mai merg de câteva ori acolo voi învăța numerele. E modalitatea perfectă de a face cunoștință cu poloneza, să o auzi folosită de vorbitori nativi în mediul ei „natural”. Voi merge și mâine pentru că e o experiență frumoasă pe care vreau să o repet.

Întors la office (voi folosi „office” pentru că mi se pare că se potrivește mai bine contextului decât „birou”) mi-am petrecut vremea cu activități mărunte și povești. După program am mers la apartamentul de lângă birou, am mâncat un fel tradițional turcesc, pilaf cu carne de pasăre și legume. A fost chiar bun, și cum îmi place să mănânc sper să pot profita de cât mai multe feluri tradiționale din țările reprezentate aici.

Noaptea a fost rezervată unei petreceri de „rămas-bun” în grădina de la host family. A fost destul de amuzant să îi văd  pe fiecare cum se comportă după ce alcoolul și-a făcut efectul. Glumele, poveștile și râsetele completate de un foc de tabără au completat seara.

Ziua de miercuri a fost rezervată unor activități sportive, fotbal, volei, baschet dar cum eu sunt anti-talent la așa ceva am ales să merg cu Kinga și alți câțiva voluntari, Filip, Alexandra, Nara, Daria și Merve la celălalt azil să jucăm din nou bingo. Știind deja la ce să mă aștept a fost mai ușor și mi-am intrat mai repede în mână. Începe să îmi placă treaba asta.

Mai târziu la birou, Magda m-a anunțat că din septembrie, după ce vor sosi toți voluntarii pe termen lung vor începe să editeze un ziar lunar cu distribuție în școli din întreaga Polonie. Și ia ghiciți cine va fi implicat în toată treaba asta? Eu, desigur! Sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor.

Pe nesimțite s-a scurs și ziua de miercuri și după cea de-a doua lecție de poloneză am avut parte de degustări de mâncăruri din țările ce au reprezentați aici. Noi am pregătit piure cu chiftele și sos de roșii. Chiftele au fost din carne de vită deoarece voluntarii din Turcia nu mănâncă porc. Nu știu denumirile pentru felurile pregătite de fiecare dar o să vă ofer o mică descriere.

-          Indonezia: orez prăjit, cu carne de pui și niște „crănțănele” picante, precum și niște dulciuri din zahăr brun.

-          Lituania: o prăjitură cu ciocolată și alune deosebit de delicioasă.

-          Letonia: o ciorbă cu legume. Probabil din cauză că avea culoarea roz, am înțeles că de la sfeclă, lumea nu prea s-a atins de ea, dar a fost bună.

-          Georgia: un fel de tocană-salată în care predominau vinetele, tăiate felii pe lungime. Și să nu uit, un vin roșu specific.

-          Macedonia: Un fel de tocană de legume care se servește alături de un sos de iaurt și castraveți și cu niște bucățele de pâine crocante și condimentate.

-          Italia: bruschete cu mozzarella, roșii și ulei de măsline.

-          Franța: clătite cu gem sau ciocolată.

-          Turcia: sarmale micuțe și lunguiețe în foi de viță și un fel de plăcinte.

-          Armenia: sarmale și ardei umpluți.

-          Polonia: tocană cu carne, salată de legume cu maioneză și/sau iaurt (foarte asemănătoare cu salata de beuf, doar că fără carne, și piroghi (sau „piroște” dacă e să mă folosesc de termenul din Bucovina).

În sfârșit am aflat și eu cum se simt bucătarii de la masterchef după ce jurizează nenumărate farfurii.