Jurnal de Polonia #7

Cel de-al doilea weekend în Polonia 17-18 august.

Nu am făcut prea multe nici în acest al doilea weekend. Sâmbătă am făcut cumpărături iar după-masă am gătit o salată de beuf, iar cu această ocazie îi mulțumesc Kingăi că m-a ajutat cu maioneza. De acum știu și eu să o fac. Pe lângă salata mea, Salvatore a făcut o tavă de bruschete și au mers de minune împreună.

Duminică am lenevit tare de tot, mai ales după ce Behiç a plecat spre Turcia într-un youth exchange, iar Salvatore, spre Italia, să-și viziteze rudele.

Luni 19 august:

            Am mers pentru prima dată la hotelul unde se ține Euroweek și am avut o zi plină de evenimente noi, de discuții, râsete și glume. Am interacționat cu copiii, ne-am jucat și am dansat.

            Seara a fost cea mai frumoasă parte, pentru că am încins o discuție comparativă între România și Polonia. Ne-am comparat limba, istoria și obiceiurile încheind cu preparatele culinare.

            Una peste alta a fost o zi de ținut minte.  

Jurnal de Polonia #6

15-16 august 2013

Am constatat că aici în Polonia sărbătorile se iau mult mai în serios decât în România. Spre exemplu în 15 august nu numai instituțiile statului sunt închise ci și magazinele și celelalte firme, ceea ce ne-a obligat oarecum să ne facem cumpărăturile înainte și pentru aia fiecare dintre noi a mai uitat că trebuie să își cumpere una-alta, dar stați liniștiți că ne-am descurcat.

Fac ce fac și iarăși vă povestesc despre mâncare J. Deși luasem déjà micul dejun nu l-am putut refuza pe Behiç și am mâncat și o porție din ce a gătit, și anume, un fel de omletă picantă cu cartofi prăjiți tăiați cubulețe. Un mic dejun simplu, gustos și gătit cu suflet.

Adi ne-a invitat la masa de prânz la o ciorbă cum se face prin sudul țării. În ciuda faptului că a preparat-o pentru prima dată a fost chiar bună, iar ca fel principal ne-a servit piure cu carne de pui și salată de varză.

Pentru desert, vreo două ore mai târziu ne-am mutat cu toții (eu, Iulia, Kinga, Adi, Merve și Reny) în apartamentul Kingăi pentru o porție de clătite. Trebuie neapărat să menționez că Behiç ne-a salvat clătitele, iar Adi a venit cu o umplutură ciudată, cașcaval dat pe răzătoare și miere. Puteți încerca și voi, să știți că nu e rea.

Seara s-a încheiat cu un joc de cărți, glume, râsete și bună-dispoziție.

Toată ziua de vineri am avut impresia că e luni, nu știu de ce dar abia după-masă am realizat că de fapt e vorba de ultima zi de lucru din săptămâna aceasta. Și voi ține minte cu siguranță ziua aceasta pentru că mi-am distrus unul dintre tricourile mele favorite. Cum?

În cadrul green project am fost să dăm cu lac protector niște mese și bănci într-un părculeț dintr-un sat apropiat. Deși am fost foarte grijuliu și eram extrem de mândru de mine că am reușit să mă mențin curat, la întoarcere am constatat că aveam câteva pete pe spate. Sper să iasă la spălat, deși mă îndoiesc.

Update: petele nu au ieșit la spălat, poate cu foarfeca J

Jurnal de Polonia #5

Ziua de luni a început bine, cu o ședință în care fiecare dintre voluntarii mai noi a fost întrebat despre proiectul pe care îl desfășoară, despre relația cu cei din jur și cu mentorul. Pentru mine a fost cel mai simplu, despre proiect nu știam nimic iar despre acomodare am avut prea puține de zis.

A urmat apoi o conversație cu Magda care m-a lămurit în procent de 90% despre ceea ce voi avea de făcut partea cea mai tare urmând a avea loc după deschiderea anului școlar când voi avea de asistat la lecții de engleză, de pregătit prezentări și multe chestii asemănătoare. De asemenea ce mi-a atras atenția e faptul că voi putea de asemenea să lucrez la birou, să fac diferite sarcini sau chiar să scriu vreun proiect.

Până atunci activitățile mele se vor rezuma la green project, social help centre, common room și euroweek, dar detalii despre ele vă voi da atunci când voi participa.

Și tot azi am avut prima lecție de poloneză, cu o profesoară și a fost mai mult decât bine deoarece am început cu pronunția alfabetului și cu pași mici vom ajunge departe.

***

Încet-încet mă obișnuiesc cu oamenii de aici și cel mai important lucru, ei se obișnuiesc cu mine J.

Azi am fost la Social Help Centre (un fel de azil de bătrâni) și deși mă așteptam la ce era mai rău a fost mult mai bine. Am jucat bingo cu bătrânii de acolo și sunt sigur că dacă mai merg de câteva ori acolo voi învăța numerele. E modalitatea perfectă de a face cunoștință cu poloneza, să o auzi folosită de vorbitori nativi în mediul ei „natural”. Voi merge și mâine pentru că e o experiență frumoasă pe care vreau să o repet.

Întors la office (voi folosi „office” pentru că mi se pare că se potrivește mai bine contextului decât „birou”) mi-am petrecut vremea cu activități mărunte și povești. După program am mers la apartamentul de lângă birou, am mâncat un fel tradițional turcesc, pilaf cu carne de pasăre și legume. A fost chiar bun, și cum îmi place să mănânc sper să pot profita de cât mai multe feluri tradiționale din țările reprezentate aici.

Noaptea a fost rezervată unei petreceri de „rămas-bun” în grădina de la host family. A fost destul de amuzant să îi văd  pe fiecare cum se comportă după ce alcoolul și-a făcut efectul. Glumele, poveștile și râsetele completate de un foc de tabără au completat seara.

Ziua de miercuri a fost rezervată unor activități sportive, fotbal, volei, baschet dar cum eu sunt anti-talent la așa ceva am ales să merg cu Kinga și alți câțiva voluntari, Filip, Alexandra, Nara, Daria și Merve la celălalt azil să jucăm din nou bingo. Știind deja la ce să mă aștept a fost mai ușor și mi-am intrat mai repede în mână. Începe să îmi placă treaba asta.

Mai târziu la birou, Magda m-a anunțat că din septembrie, după ce vor sosi toți voluntarii pe termen lung vor începe să editeze un ziar lunar cu distribuție în școli din întreaga Polonie. Și ia ghiciți cine va fi implicat în toată treaba asta? Eu, desigur! Sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor.

Pe nesimțite s-a scurs și ziua de miercuri și după cea de-a doua lecție de poloneză am avut parte de degustări de mâncăruri din țările ce au reprezentați aici. Noi am pregătit piure cu chiftele și sos de roșii. Chiftele au fost din carne de vită deoarece voluntarii din Turcia nu mănâncă porc. Nu știu denumirile pentru felurile pregătite de fiecare dar o să vă ofer o mică descriere.

-          Indonezia: orez prăjit, cu carne de pui și niște „crănțănele” picante, precum și niște dulciuri din zahăr brun.

-          Lituania: o prăjitură cu ciocolată și alune deosebit de delicioasă.

-          Letonia: o ciorbă cu legume. Probabil din cauză că avea culoarea roz, am înțeles că de la sfeclă, lumea nu prea s-a atins de ea, dar a fost bună.

-          Georgia: un fel de tocană-salată în care predominau vinetele, tăiate felii pe lungime. Și să nu uit, un vin roșu specific.

-          Macedonia: Un fel de tocană de legume care se servește alături de un sos de iaurt și castraveți și cu niște bucățele de pâine crocante și condimentate.

-          Italia: bruschete cu mozzarella, roșii și ulei de măsline.

-          Franța: clătite cu gem sau ciocolată.

-          Turcia: sarmale micuțe și lunguiețe în foi de viță și un fel de plăcinte.

-          Armenia: sarmale și ardei umpluți.

-          Polonia: tocană cu carne, salată de legume cu maioneză și/sau iaurt (foarte asemănătoare cu salata de beuf, doar că fără carne, și piroghi (sau „piroște” dacă e să mă folosesc de termenul din Bucovina).

În sfârșit am aflat și eu cum se simt bucătarii de la masterchef după ce jurizează nenumărate farfurii. 

Jurnal de Polonia #4

Primul weekend în Polonia a fost puțin cam plictisitor. Nu prea cunosc lume și nu am avut cum să îi vizitez așa că am stat mai mult în casă. Treaba asta trebuie neapărat remediată, că doar nu am venit aici să stau în casă, ce naiba!

Sâmbătă am citit, scris și vizionat filme și când m-am plictisit am luat-o de la capăt. După-masă însă am simțit nevoia să schimb puțin aerul așa că am ieșit în oraș la o mică plimbare să mă obișnuiesc cu locul. Mi-a luat o oră să văd orașul și asta pentru că am mers foarte încet și am căscat ochii și gura la absolut tot ce era împrejur. După aceea am trecut din nou pe la Biedronka pentru un nou rând de cumpărături. Probabil pentru cei din vest prețurile din Polonia par mici, pentru mine e la fel ca în România așa că din punctul ăsta de vedere nu am problemă cu banii, ehh, poate puțin cu forma lor. 1 zlot și 5 zloți sunt în monede ceea ce mă face să nu le acord prea multă atenție considerându-i, inconștient, mărunțiș. O altă mică-mare problemă este faptul că pentru orice cheltuieli cu mâncarea trebuie să păstrăm bonul, iar dacă suma cheltuită depășește 9,99 zloți trebuie să cerem factură, ceea ce poate fi o bătaie de cap. În Biedronka se face automat dar trebuie precizat înainte ca produsele să fie scanate. Să vă spun și ce mi-am cumpărat? Cafea instant, ceai negru strong, legume congelate, iaurt și cârnăciori. Presimt că zilele următoare voi face cumpărături mai serioase și mă voi apuca de gătit.

Plimbarea și cumpărăturile mi-au mai pus sângele în mișcare și mi-au alungat plictiseala și lenea așa că seara a trecut destul de repede.

Ziua de duminică am început-o cu moralul ridicat, mi-am luat micul dejun apoi mi-am băut cafeaua, pe care am făcut-o al naibii de tare, și am citit. A fost mai mult o zi de relaxare înainte de a începe munca cu adevărat.

Jurnal de Polonia #3

Privind în retrospectivă, pot spune că locuiesc într-unul dintre cele mai bune apartamente, în ceea ce privește colegii. Behic și Salvatore mi-au făcut acomodarea destul de ușoară. Salvatore este unul dintre cei mai vechi voluntari de aici, fiind sosit din Italia la 1 aprilie așa că era normal să îl întreb pe el despre regulile casei. Behic e unul dintre mentori lucru care îmi oferă avantajul de a afla toate noutățile legate de birou și ONG înaintea celorlalți voluntari.

Ceilalți doi colegi de apartament Chris (Macedonia) și Meggi (Tunisia) sunt și mai grozavi, deoarece nu prea stau pe acasă :))

Proiectul în care o să lucrez, EVS, e parte din programul Youth in Action coordonat și implementat de EFM (Europejskie Forum Mlodziezy). Nu are rost să vă plictisesc cu toate detaliile proiectului, bine nici eu nu le-am reținut pe toate, dar o să aflați pe parcurs ce și cum voi avea de făcut, pe măsură ce voi mai cere și eu detalii și explicații de la mentorul meu, Magda (cu părul scurt).

Partea cea mai bună pe ziua de vineri a fost primirea banilor, 85 euro pocket money și 90 euro bani de mâncare, ceea ce în zloți înseamnă 320 zloți, respectiv 360. Din primii mi s-au reținut 20 garanție pentru cheia apartamentului și din ceilalți mi s-a scăzut suma aferentă celor 7 zile ale lunii august, pe care nu le-am petrecut aici. Ceea ce e mișto, e paritatea zlot-leu, un zlot fiind aproape egal cu un leu, astfel simplificându-se tot ce ține de preț. Desigur, după terminarea programului am mers la cumpărături cu Salvatore și Laura (din Spania), mi-am luat în primul rând o cartelă cu număr în rețeaua Play, pentru doar 5 zloți și apoi am mers la Biedronka care mi s-a părut izbitor de asemănător cu Lidl, chiar și la prețuri și produse.

O primă părere personală: mi se pare că un procent semnificativ dintre ei au venit doar pentru  călătorii, distracție, petreceri și să-și facă de cap. Se pare că pentru unii, „de neuitat” are cu totul altă definiție!

Provocarea #2

Să trecem la cea de-a doua provocare:

Care e coloana sonora a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara?

E o provocare cel puțin ciudată. Nu prea văd legătura cu literatura și cărțile.

Oricum, a trecut de mult vremea când aveam trupe sau melodii preferate. Mai nou nu prea mai contează, e suficient dacă e muzică bună și potrivită evenimentului.

Jurnal de Polonia #2

După cele două zile grozave și extrem de fierbinți în Baia Mare a început cu adevărat plecarea spre Polonia.

La 22.00 Steli m-a condus la microbuzul spre Budapesta și am mai povestit despre una-alta inclusiv despre munca lor, din spatele proiectelor frumoase și interesante ale t4uth și despre ce înseamnă să scrii proiecte și să coordonezi activitățile voluntarilor dornici de experiențe interculturale.

Am plecat la 22.00 spre Budapesta și am ajuns la 4.30 la Budapesta, pardon, 3.30 pentru că acolo se schimbă fusul orar. Am așteptat deschiderea gării într-o căldură înnăbușitoare chiar și la acea oră. Și dacă vă vine să credeți sau nu am auzit mai puțină maghiară vorbită în gara aceea decât pe o stradă din Tg Mureș. Se vorbea în principal engleză și germană dar am auzit oameni vorbind franceză sau chiar chineză.

            Așteptând să urc în IC-ul de 5.25 spre Hamburg am constat că ceva nu merge bine. Nu aveam semnal la telefon, ceea ce însemna că roamingul nu îmi fusese activat în ciuda a ceea ce am vorbit cu consultantul vodafone.

            Fără roaming și wi-fi nu puteam comunica cu nimeni ceea ce însemna că nu avea să mă aștepte nimeni în gara Bystrzyca Klodzka. În ultima instanță mă gândeam că voi întreba unde e sediul ONG-ului partener la care eram trimis și mă voi descurca cumva.

Traversând Ungaria, Slovacia și Cehia am ajuns în cele din urmă în gara Pardubice unde mi-am rezolvat multe dintre probleme în cele două ore dintre trenuri. Cu o conexiune la net am vorbit cu Steli și i-am cerut să comunice ora sosirii mele și apoi mi-am activat și roamingul ca să nu mai am probleme. Cuminte dar din ce în ce tot mai nerăbdător după aceea, ca pe tabelă în dreptul trenului pe care urma să-l iau să apară un peron și o linie ca să știu unde să merg, pentru că ar fi fost imposibil să verific tren după tren, să tot urc și să cobor scări cu bagajul după mine.

Lucrul cel mai neplăcut în gara aceea destul de mare din Pardubice este lipsa traducerilor în engleză a diferitelor indicații. Cu greu mare mi-am dat seama care tabelă e pentru plecări și care pentru sosiri și nici personalul angajat nu face excepție, întrebi ceva în engleză și primești o explicație lungă în cehă...

După încă două ore și ceva de mers cu un tren curat și destul de rapid dar lipsit de aer condiționat cu excepția geamurilor larg deschise, am ajuns în Bystrzyca Klodzka

de unde am fost „recuperat” de Magda, una din angajatele EFM.

Am văzut biroul, the office, și am fost condus și cazat într-unul din apartamentele lor, dar mai multe vă istorisesc data viitoare... 

Jurnal de Polonia #1

Așa cum știți sau încă nu știți m-am alăturat unui proiect european de voluntariat.

Polonia 08 august 2013 – 31 ianuarie 2014.

Acesta este un fel de jurnal al activității mele de voluntar în cadrul programului Youth in Action. La final voi primi Youthpass, un certificat ce ar trebui să dea o anumit greutate CV-ului meu.

Am văzut anunțul, am completat formularul, iar a doua zi cei de la Team 4 Youth Association m-au contactat. Andreea, președintele ONG-ului, a fost cea care m-a sunat și m-a întrebat dacă mai vreau să plec în Polonia pentru cele șase luni de voluntariat. Bineînțeles că am zis DA, de când voiam să experimentez și eu ceva nou.

Mi-am pregătit bagajele, actele, banii și numeroasele întrebări pentru Andreea, cu care cred că am înnebunit-o. Marți dimineața în 06.08.13 m-am urcat în microbuzul de Baia Mare și la zece l-am sunat pe Steli, cel ce se ocupă cu partea financiară a ONG-ului, să vină după mine la autogară. El l-a trezit fără pe milă pe Ionuț și l-a trimis să mă recupereze de la umbra autogării.

Întâi nu pricepeam ce rost au cele aproape două zile petrecute în Baia Mare, acum după ce le-am petrecut, nu pricep de ce au fost doar două, mi-ar fi plăcut cel puțin două săptămâni, sau și mai bine zis mi-ar plăcea să locuiesc acolo definitiv. Și să vă spun de ce:

-          Ionuț e cel mai bun povestitor! Chiar știe să povestească și să ilustreze ceea ce istorisește. În plus are și ce povesti, atât aventuri și pățanii legate de viața personală cât și legate de activitățile de voluntariat pe care le-a desfășurat și le desfășoară încă. Iar dacă vreodată ajungeți să-l întâlniți întrebați-l de ce nu mai practică sporturi de iarnă... ;)

-          Team 4 Youth Association este cel mai tare ONG cu care am avut de a face. Totul se desfășoară acolo ca într-o mare familie, le place ceea ce fac și totul merge ca pe roate, cel puțin din exterior așa pare.

-          Am întâlnit voluntari străini din țări precum: Bulgaria, Portugalia, Polonia, Germania, Turcia, Italia. Cu o parte din ei am locuit o noapte și două zile în aceeași casă, am împărtășit povești, impresii despre țările pe care le-a văzut fiecare, experiențe culinare, glume etc.

-          I-am văzut la treabă și mi-am făcut o părere despre ceea ce voi avea eu de făcut. Reggie, Vesi, Gonzalo, Christina și Jhoanna ați făcut o piesă de teatru minunată! 

-          „The party house”, e cea mai mișto casă în care am stat.

-          Nu în ultimul rând, am început să dau jos rugina de pe cunoștințele mele de engleză, că începuseră să prindă culoarea aceea neplăcută de când nu le utilizasem :)

-          Și era să uit, am mâncat un Kumpir și o porție de vafe grozave, dar nu vă spun mai multe ci vreau să vă determin și pe voi să încercați aceste experiențe.

Ca o concluzie pentru prima parte a jurnalului de Polonia, pot spune că până acum e o experiență ce merită încercată și sper ca următoarea dată când mai ajung prin Baia Mare să trec pe la biroul lor, să mai stăm la o cafea și o poveste, că sunt niște oameni faini de tot!

P.S. Relatările despre experiențele mele vor fi puțin decalate față de activitățile pe care le fac. Vreau să am suficient timp să scriu și să analizez experiențele de care am parte.

Provocare #1

Cum ar trebui să fie cartea ideală pentru vară? Ar trebui să fie simplă și ușor de citit, sau dimpotrivă, întortocheată și provocatoare? (Poți da și exemple de cărți pe care le consideri „de vară”)

La mine anotimpul nu prea influențează cartea pe care o aleg. Să îmi placă cartea, asta e important. Dacă ar fi totuși să aleg ceva pentru vară aș prefera o serie, fantasy sau istorică, cel mai probabil, pe care să o încep la începutul verii și să nu îmi stea nimic în cale astfel încât să o termin odată ce se încheie vara.

Anul acesta însă alegerile nu prea îmi aparțin. Deoarece m-am în scris în campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” mare parte din titlurile pe care le-am citit, le citesc și le voi citi sunt cele pentru concurs.

Pe lângă asta iau parte la clubul de carte înființat de Roxana pe blogul ei. Acolo propunem, votăm și comentăm cartea lunii. De aici rezultă o nouă carte de citit în fiecare lună.

Și ca existența să îmi fie și mai complicată, de ceva vreme fac parte din proiectul bibliocarti.com ceea ce deși îmi dă posibilitatea să îmi aleg cărțile, îmi și impune oarecum să citesc alte titluri pe lângă cele la care sunt deja obligat, pentru a da publicului cel puțin câte o recenzie pe săptămână.

Nu vreau să închei această postare fără să nu menționez niște titluri ce le consider pentru vară:

Seria fantasy ce ține o vară întreagă: Cântec de Gheață și Foc de GRR Martin

Seria istorică ce ține o vară întreagă: Mistere Medievale de Bernard Knight, din nefericire nu e tradusă încă toată.

Serie thriller ce ține o vară întreagă: Seria Lincoln Rhyme a lui Jeffery Deaver

Serie de aventuri ce ține o vară întreagă: Seria Dirk Pitt a lui Clive Cussler

Misiune îndeplinită!

Toate cele bune până la provocarea viitoare.