Jurnal de Polonia #6

15-16 august 2013

Am constatat că aici în Polonia sărbătorile se iau mult mai în serios decât în România. Spre exemplu în 15 august nu numai instituțiile statului sunt închise ci și magazinele și celelalte firme, ceea ce ne-a obligat oarecum să ne facem cumpărăturile înainte și pentru aia fiecare dintre noi a mai uitat că trebuie să își cumpere una-alta, dar stați liniștiți că ne-am descurcat.

Fac ce fac și iarăși vă povestesc despre mâncare J. Deși luasem déjà micul dejun nu l-am putut refuza pe Behiç și am mâncat și o porție din ce a gătit, și anume, un fel de omletă picantă cu cartofi prăjiți tăiați cubulețe. Un mic dejun simplu, gustos și gătit cu suflet.

Adi ne-a invitat la masa de prânz la o ciorbă cum se face prin sudul țării. În ciuda faptului că a preparat-o pentru prima dată a fost chiar bună, iar ca fel principal ne-a servit piure cu carne de pui și salată de varză.

Pentru desert, vreo două ore mai târziu ne-am mutat cu toții (eu, Iulia, Kinga, Adi, Merve și Reny) în apartamentul Kingăi pentru o porție de clătite. Trebuie neapărat să menționez că Behiç ne-a salvat clătitele, iar Adi a venit cu o umplutură ciudată, cașcaval dat pe răzătoare și miere. Puteți încerca și voi, să știți că nu e rea.

Seara s-a încheiat cu un joc de cărți, glume, râsete și bună-dispoziție.

Toată ziua de vineri am avut impresia că e luni, nu știu de ce dar abia după-masă am realizat că de fapt e vorba de ultima zi de lucru din săptămâna aceasta. Și voi ține minte cu siguranță ziua aceasta pentru că mi-am distrus unul dintre tricourile mele favorite. Cum?

În cadrul green project am fost să dăm cu lac protector niște mese și bănci într-un părculeț dintr-un sat apropiat. Deși am fost foarte grijuliu și eram extrem de mândru de mine că am reușit să mă mențin curat, la întoarcere am constatat că aveam câteva pete pe spate. Sper să iasă la spălat, deși mă îndoiesc.

Update: petele nu au ieșit la spălat, poate cu foarfeca J