Jurnal de Polonia #11

I was quite busy lately so my diary had to suffer because of this. Please accept my sincere apologize and let’s go on.

In these five weeks after the training I had a lot of work, fun and tiredness as well. I also learned new things about people which I am surrounded and about everything which can be done in EFM. To explain you I will just add my report prepared for the `monthly` meeting:

 Activities:

When I asked my mentor, Magda Dębska about my project I received a funny answer, now I see that it is very serious, something like: YOUR project is OUR project. The next two and a half months proved that the first explanation was the best one. If you wonder why, here is a list with the activities that I did: 
- Work in social help center: helping, assisting and encouraging elders to play bingo and to have few hours of fun.
- Work in green project, which basically means cleaning, painting and walking. 
- Office job: preparing invitations, envelops, folders, sending e-mails, printing etc
- Work in school: interacting with students, playing games, talking with them, presenting my country, encouraging them to use their English skills.
- Participating in Euroweek, firstly assisting and helping leaders in their activities, secondly preparing and holding presentations about my country and recently coordinating and leading workshops, games and any other activities related to euroweek. I have to add that, without offending any euroweek leader, Behiç is the best in this kind of things. Sometimes I wonder where he finds physical and psychological resources to work with children or teenagers every day, even when he is tired or he has problems.
- Leading and coordinating OKO magazine’s team.
- Dealing with logistic issues.
- Improving the City-game used for new volunteers or for youth-exchanges participants.

All in all I discovered that is a good thing to have the opportunity to try different activities. This way I can avoid boringness and routine.

Free time:

One of my goals coming here was to meet and know new and different people, to spend time with them and to build strong relationships. In order to do that I used my free time to visit them, to invite them in my flat, to talk, to share opinions, impressions and food.

Being for six months in Poland is also a great chance to discover the country so I traveled a little bit. I visited Wrocław two times and Warsaw one time, when I was in my on-arrival training, which, by the way, was a great time.

Jurnal de Polonia #10 - Training in Warsaw

Have I ever told you what made me want to send the application for EVS in Poland? Maybe I gave you some answers, but I assure you that those were not complete.

So here is my entire story. In the last weekend of July, in my city was a festival called “Nunta Zamfirei” (Zamfira’s Wedding). It is a festival that gathers participants every year from eleven countries plus Romania as host. Every team received a guide to show them the city and to help them with translation and everything else. In that moment I felt that I could be the one who could help them – I felt that I wanted to make a big change in my life.

Now all of you know that I did make a big change. I applied to this six month long EVS in Poland and I am doing something else, something exciting!

Between 8^th and 15^th of September I was sent by EFM to an On-Arrival Training in Poland’s capital City, Warsaw (Warszawa – pl, Varșovia – ro). I start my journey in the evening in Kłodzko and I arrived at 5.45 in the morning in Warsaw.

The entire thing was a little bit scary. I came from Romania and I needed some time to adapt in Poland. I had just found my place here when suddenly I had to face another challenge – new city, new people.

For those who know the things in Euroweek it’s easy to explain how my training was. It was some sort of a Euroweek for grown-up. We had games in the morning, workshops, discussions, walks, meetings, watched a presentation of Poland’s history and we had nights out. I learned a lot about myself and a lot about interacting with people. It was a full week, an exhausting week and also a week with a lot of new and interesting things.

Advice for those who will have to go into training: It’s ok to be scared because in the end results will be worth it; plus you can visit Warsaw almost for free.

Many thanks to Ben for improving the text.

Jurnal de Polonia #9

Weekend in Wrocław

The motto of the weekend: “Can I stay in Wrocław forever?”

We left Bystrzyca Kłodzka’s train station at 08:43 after a night with a goodbye party which ended in tears. We arrived at 10:28 in Wrocław and started to enjoy the city. As I told to Adi, Wrocław cannot be described in words.

The Old Center is amazing, with a lot of old buildings, gothic churches, buildings which maintain the same architecture from the time they were built. Firstly we visited the Old City Hall, a monument of burgher architecture, unique on an European scale. It was being built for over 250 years, from the end of the 13^th century to the mid 16^th century. Most impressive was the eastern façade, crowned with a triangular gable. At its foot, there is an astronomical clock with a golden sun sphere in the centre with a hand pointing to the hours.

After spending some time in the centre and in a souvenir shop where I bought a mug with Wrocław’s picture on it and two postcards, 20 zł in total, we went to the university. 
Secondly we visited the University's Church where we found true riches of the Baroque, like illusionistic paintings, arcaded passages and rich sculptures. Also in this church one can find an alabaster copy of the famous Pieta, by Michelangelo  (a sculpture of Our Lady of Sorrows, holding on her lap the body of Jesus).

I have to admit that the interior of the church is breathtaking. I didn’t know where to look first. Next on our visiting list was the Leopoldine Hall inside the University and the Mathematical Tower which gave us the opportunity to watch the city of Wrocław from the above.

The Leopoldine Hall, so called the pearl of Wrocław’s Baroque, is highly decorated with frescoes, rich mouldings and sculptures. In the same time with us there was a group of tourists from Germany. Me and Natia took advantage of this fact and listened to their guide’s explanations, which was quite strange because this made us feel like we were part of their group. I guess those long hard years of learning german in school really paid off. The Mathematical Tower was the second place where the entrance was not free. We went upstairs to see Wrocław’s panorama. It was amazing!  Every corner of the balcony portico has a different column which is portraying Justice, Valour, Wisdom and Moderation.

However, visiting a city like this is not an easy task, so we went to eat something. Where else than at Kebab King? The food was not too bad, not so expansive and we completed it with juice and conversation.

In the afternoon we walked from shopping center to shopping center just to look at things and this made us very tired so we needed to rent chambers at the Avantgarde Hostel to rest a little bit. There we met with Ido and Mor, as we established and in the evening, beside me, Iulia, Reny, Natia and Simon, Adi and Merve joined us. As soon as the group was completed we started to party, first in the hostel room, then in the club and … but that’s history already.

Sunday, after a breakfast taken at noon we visited a bookstore. Of course I could not resist the temptation, so I bought two books “The Sharing Knife” by Lois McMaster Bujold and “Crystal George” by David and Leigh Eddings. Natia and Adi also bought books, because english books were really cheap.

Other thing on our visiting list was St Mary Magdalene’s Church. The construction of the basilica began about 1330 and the main portal is situated between two square western towers. Since I saw the name of the church I desired to see it so my dream was accomplished.

The most interesting thing which took part Sunday was a street singer. A woman playing violin enchanted us and we could not go from there more than one hour. We just sit on a terrace, enjoying coffee and listening to good music.

The rest of the day, starting from 2.30 p.m. and ending at 6 p.m. we just walked and admired the animals in Zoological Garden. The Garden founded in 1865 is one of the biggest and oldest in Poland, it has over 4 thousand animals, 600 species, including very rare ones, which are in danger of extinction. The animals are placed in attractive runs, pavilions, terrariums and aviaries.

Sooner than we wanted, the end of the weekend came and using the train we came back to Bystrzcyta Kłodzka. In the train we were so noisy that at some moment a girl come to us and asked who we are and where are we going because she heard us talking in English. It revealed that she was one of the new volunteers from Italy.

The motto of our weekend can be also the conclusion "Can we stay in Wrocław forever?"


P.S. Many thanks to Adi, for the improvements.

Jurnal de Polonia #8

Euroweek 19-30 august 2013

Pentru prima dată am luat parte la Euroweek și pot spune că m-am îndrăgostit deja de această activitate, deși e destul de obositoare și epuizantă.

Activitățile cu copiii, în cadrul Euroweek încep după 9 dimineața și se încheie după 9 seara și implică activități variate: prezentări realizate de voluntarii din diferite țări, jocuri cu copiii, discuții cu ei, drumeții și activități în aer liber dar și în interior, dansuri și discotecă seara.

În decursul săptămânii 19-25 august am întâlnit 4 grupuri de copii de la școli diferite cu care am interacționat prin intermediul tuturor activităților expuse mai sus, cu care m-am împrietenit și despre am aflat o mulțime de lucruri, precum hobbyurile lor, numele animalelor de companie, zile de naștere dar cel mai important e că ne-am distrat și ne-am exersat și unii și alții limba engleză.

De asemenea, nici profesorii nu au fost mai prejos, unii dintre ei luând parte foarte activ la munca noastră, punându-ne întrebări, vorbind cu noi.

Într-una din seri, grupul nostru de români, eu, Adi și Kinga am discutat cu ei comparându-ne țările în ceea ce privește limba, obiceiurile, istoria, bucătăria, sistemul educațional și modul de a fi al cetățenilor. A fost una dintre cele mai frumoase și mai productive conversații de  care am avut parte.

Euroweek e unul dintre cele mai frumoase proiecte de aici și chiar nu mi-aș dori să mai trebuiască să mai fac altceva vreodată. Sunt aproape sigur că aș putea munci în felul ăsta toată viața.

Însă ca întotdeauna, ce e frumos se termină repede și a venit momentul despărțirii. Ne-am mulțumit unii altora și ne-am urat cele bune în timp ce ne îmbrățișam și ne ascundeam lacrimile. Evident că acest lucru mi-a amintit instantaneu că șase luni vor zbura ca vântul și foarte-foarte curând va veni momentul în care să mă despart de prietenii de aici cu care deja împart amintiri extraordinare și cu care sunt sigur că voi mai împărtăși multe altele.

Din nou euroweek. Fie că a vrut, fie că nu, Kinga s-a trezit cu mine la euroweek în fiecare zi. De fapt am sunat-o în fiecare dimineață și am întrebat-o dacă are nevoie de mine acolo.

Un alt lucru bun a fost faptul că s-a întors profesoara de poloneză, ceea ce ne-a permis să aflăm mai multe din tainele limbii poloneze în cele 3 ore de curs, 1h și 30 minute luni și 1h și 30 minute miercuri. Sunt chiar mândru de ceea ce știu să comunic în poloneză, știu mai multe cuvinte și știu să exprim orice număr. Desigur, pentru reușita învățării numerelor îi voi rămâne îndatorat pentru totdeauna lui Adi. Pot înțelege aproape întotdeauna suma totală care mi se cere la supermarchet, fără să fie nevoie să mă uit la ecranul casei de marcat. Trebuie totuși să recunosc că îmi fac de obicei un calcul în minte și am o idée despre totalul de plată.

De asemenea în ultima perioadă am constatat că avem tot mai multe cuvinte în comun cu limba poloneză. Și cu ocazia asta vreau să vă istorisesc o întâmplare amuzantă. La una din discuțiile cu copiii, din cadrul euroweek mi-a venit ideea să jucăm un joc pe hârtie. Am scris un cuvânt pe pagină, iar fiecare copil trebuia să scrie un alt cuvânt care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior. Când mi-a venit din nou rândul am scris „luggage” și văzând că ei nu cunosc cuvântul am încercat să li-l explic. După ce m-am chinuit aproape ouă minute să îi fac să înțeleagă, unul dintre ei, a prins ideea și le spune celorlalți „bagaj”. Imaginați-vă că am rămas stupefiat.

Acum am însă un alt cuvânt favorit în limba poloneză, și îl folosesc ori de câte ori am ocazia: Oczywiście! Cuvânt echivalent cu al nostru „desigur”, ori cu expresia englezească „of course”.

Finalul săptămânii și al lunii implicit a adus termenul de plecare pentru 21 de voluntari, 12 din Turcia, 5 din Macedonia, 3 din Letonia și Ala din Moldova. Dar începând de săptămâna viitoare noi voluntari vor sosi, majoritatea dintre ei, pe termen lung ca și mine.

Voi vedea însă ce îmi rezervă viitorul.

Jurnal de Polonia #7

Cel de-al doilea weekend în Polonia 17-18 august.

Nu am făcut prea multe nici în acest al doilea weekend. Sâmbătă am făcut cumpărături iar după-masă am gătit o salată de beuf, iar cu această ocazie îi mulțumesc Kingăi că m-a ajutat cu maioneza. De acum știu și eu să o fac. Pe lângă salata mea, Salvatore a făcut o tavă de bruschete și au mers de minune împreună.

Duminică am lenevit tare de tot, mai ales după ce Behiç a plecat spre Turcia într-un youth exchange, iar Salvatore, spre Italia, să-și viziteze rudele.

Luni 19 august:

            Am mers pentru prima dată la hotelul unde se ține Euroweek și am avut o zi plină de evenimente noi, de discuții, râsete și glume. Am interacționat cu copiii, ne-am jucat și am dansat.

            Seara a fost cea mai frumoasă parte, pentru că am încins o discuție comparativă între România și Polonia. Ne-am comparat limba, istoria și obiceiurile încheind cu preparatele culinare.

            Una peste alta a fost o zi de ținut minte.  

Jurnal de Polonia #6

15-16 august 2013

Am constatat că aici în Polonia sărbătorile se iau mult mai în serios decât în România. Spre exemplu în 15 august nu numai instituțiile statului sunt închise ci și magazinele și celelalte firme, ceea ce ne-a obligat oarecum să ne facem cumpărăturile înainte și pentru aia fiecare dintre noi a mai uitat că trebuie să își cumpere una-alta, dar stați liniștiți că ne-am descurcat.

Fac ce fac și iarăși vă povestesc despre mâncare J. Deși luasem déjà micul dejun nu l-am putut refuza pe Behiç și am mâncat și o porție din ce a gătit, și anume, un fel de omletă picantă cu cartofi prăjiți tăiați cubulețe. Un mic dejun simplu, gustos și gătit cu suflet.

Adi ne-a invitat la masa de prânz la o ciorbă cum se face prin sudul țării. În ciuda faptului că a preparat-o pentru prima dată a fost chiar bună, iar ca fel principal ne-a servit piure cu carne de pui și salată de varză.

Pentru desert, vreo două ore mai târziu ne-am mutat cu toții (eu, Iulia, Kinga, Adi, Merve și Reny) în apartamentul Kingăi pentru o porție de clătite. Trebuie neapărat să menționez că Behiç ne-a salvat clătitele, iar Adi a venit cu o umplutură ciudată, cașcaval dat pe răzătoare și miere. Puteți încerca și voi, să știți că nu e rea.

Seara s-a încheiat cu un joc de cărți, glume, râsete și bună-dispoziție.

Toată ziua de vineri am avut impresia că e luni, nu știu de ce dar abia după-masă am realizat că de fapt e vorba de ultima zi de lucru din săptămâna aceasta. Și voi ține minte cu siguranță ziua aceasta pentru că mi-am distrus unul dintre tricourile mele favorite. Cum?

În cadrul green project am fost să dăm cu lac protector niște mese și bănci într-un părculeț dintr-un sat apropiat. Deși am fost foarte grijuliu și eram extrem de mândru de mine că am reușit să mă mențin curat, la întoarcere am constatat că aveam câteva pete pe spate. Sper să iasă la spălat, deși mă îndoiesc.

Update: petele nu au ieșit la spălat, poate cu foarfeca J

Jurnal de Polonia #5

Ziua de luni a început bine, cu o ședință în care fiecare dintre voluntarii mai noi a fost întrebat despre proiectul pe care îl desfășoară, despre relația cu cei din jur și cu mentorul. Pentru mine a fost cel mai simplu, despre proiect nu știam nimic iar despre acomodare am avut prea puține de zis.

A urmat apoi o conversație cu Magda care m-a lămurit în procent de 90% despre ceea ce voi avea de făcut partea cea mai tare urmând a avea loc după deschiderea anului școlar când voi avea de asistat la lecții de engleză, de pregătit prezentări și multe chestii asemănătoare. De asemenea ce mi-a atras atenția e faptul că voi putea de asemenea să lucrez la birou, să fac diferite sarcini sau chiar să scriu vreun proiect.

Până atunci activitățile mele se vor rezuma la green project, social help centre, common room și euroweek, dar detalii despre ele vă voi da atunci când voi participa.

Și tot azi am avut prima lecție de poloneză, cu o profesoară și a fost mai mult decât bine deoarece am început cu pronunția alfabetului și cu pași mici vom ajunge departe.

***

Încet-încet mă obișnuiesc cu oamenii de aici și cel mai important lucru, ei se obișnuiesc cu mine J.

Azi am fost la Social Help Centre (un fel de azil de bătrâni) și deși mă așteptam la ce era mai rău a fost mult mai bine. Am jucat bingo cu bătrânii de acolo și sunt sigur că dacă mai merg de câteva ori acolo voi învăța numerele. E modalitatea perfectă de a face cunoștință cu poloneza, să o auzi folosită de vorbitori nativi în mediul ei „natural”. Voi merge și mâine pentru că e o experiență frumoasă pe care vreau să o repet.

Întors la office (voi folosi „office” pentru că mi se pare că se potrivește mai bine contextului decât „birou”) mi-am petrecut vremea cu activități mărunte și povești. După program am mers la apartamentul de lângă birou, am mâncat un fel tradițional turcesc, pilaf cu carne de pasăre și legume. A fost chiar bun, și cum îmi place să mănânc sper să pot profita de cât mai multe feluri tradiționale din țările reprezentate aici.

Noaptea a fost rezervată unei petreceri de „rămas-bun” în grădina de la host family. A fost destul de amuzant să îi văd  pe fiecare cum se comportă după ce alcoolul și-a făcut efectul. Glumele, poveștile și râsetele completate de un foc de tabără au completat seara.

Ziua de miercuri a fost rezervată unor activități sportive, fotbal, volei, baschet dar cum eu sunt anti-talent la așa ceva am ales să merg cu Kinga și alți câțiva voluntari, Filip, Alexandra, Nara, Daria și Merve la celălalt azil să jucăm din nou bingo. Știind deja la ce să mă aștept a fost mai ușor și mi-am intrat mai repede în mână. Începe să îmi placă treaba asta.

Mai târziu la birou, Magda m-a anunțat că din septembrie, după ce vor sosi toți voluntarii pe termen lung vor începe să editeze un ziar lunar cu distribuție în școli din întreaga Polonie. Și ia ghiciți cine va fi implicat în toată treaba asta? Eu, desigur! Sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor.

Pe nesimțite s-a scurs și ziua de miercuri și după cea de-a doua lecție de poloneză am avut parte de degustări de mâncăruri din țările ce au reprezentați aici. Noi am pregătit piure cu chiftele și sos de roșii. Chiftele au fost din carne de vită deoarece voluntarii din Turcia nu mănâncă porc. Nu știu denumirile pentru felurile pregătite de fiecare dar o să vă ofer o mică descriere.

-          Indonezia: orez prăjit, cu carne de pui și niște „crănțănele” picante, precum și niște dulciuri din zahăr brun.

-          Lituania: o prăjitură cu ciocolată și alune deosebit de delicioasă.

-          Letonia: o ciorbă cu legume. Probabil din cauză că avea culoarea roz, am înțeles că de la sfeclă, lumea nu prea s-a atins de ea, dar a fost bună.

-          Georgia: un fel de tocană-salată în care predominau vinetele, tăiate felii pe lungime. Și să nu uit, un vin roșu specific.

-          Macedonia: Un fel de tocană de legume care se servește alături de un sos de iaurt și castraveți și cu niște bucățele de pâine crocante și condimentate.

-          Italia: bruschete cu mozzarella, roșii și ulei de măsline.

-          Franța: clătite cu gem sau ciocolată.

-          Turcia: sarmale micuțe și lunguiețe în foi de viță și un fel de plăcinte.

-          Armenia: sarmale și ardei umpluți.

-          Polonia: tocană cu carne, salată de legume cu maioneză și/sau iaurt (foarte asemănătoare cu salata de beuf, doar că fără carne, și piroghi (sau „piroște” dacă e să mă folosesc de termenul din Bucovina).

În sfârșit am aflat și eu cum se simt bucătarii de la masterchef după ce jurizează nenumărate farfurii. 

Jurnal de Polonia #4

Primul weekend în Polonia a fost puțin cam plictisitor. Nu prea cunosc lume și nu am avut cum să îi vizitez așa că am stat mai mult în casă. Treaba asta trebuie neapărat remediată, că doar nu am venit aici să stau în casă, ce naiba!

Sâmbătă am citit, scris și vizionat filme și când m-am plictisit am luat-o de la capăt. După-masă însă am simțit nevoia să schimb puțin aerul așa că am ieșit în oraș la o mică plimbare să mă obișnuiesc cu locul. Mi-a luat o oră să văd orașul și asta pentru că am mers foarte încet și am căscat ochii și gura la absolut tot ce era împrejur. După aceea am trecut din nou pe la Biedronka pentru un nou rând de cumpărături. Probabil pentru cei din vest prețurile din Polonia par mici, pentru mine e la fel ca în România așa că din punctul ăsta de vedere nu am problemă cu banii, ehh, poate puțin cu forma lor. 1 zlot și 5 zloți sunt în monede ceea ce mă face să nu le acord prea multă atenție considerându-i, inconștient, mărunțiș. O altă mică-mare problemă este faptul că pentru orice cheltuieli cu mâncarea trebuie să păstrăm bonul, iar dacă suma cheltuită depășește 9,99 zloți trebuie să cerem factură, ceea ce poate fi o bătaie de cap. În Biedronka se face automat dar trebuie precizat înainte ca produsele să fie scanate. Să vă spun și ce mi-am cumpărat? Cafea instant, ceai negru strong, legume congelate, iaurt și cârnăciori. Presimt că zilele următoare voi face cumpărături mai serioase și mă voi apuca de gătit.

Plimbarea și cumpărăturile mi-au mai pus sângele în mișcare și mi-au alungat plictiseala și lenea așa că seara a trecut destul de repede.

Ziua de duminică am început-o cu moralul ridicat, mi-am luat micul dejun apoi mi-am băut cafeaua, pe care am făcut-o al naibii de tare, și am citit. A fost mai mult o zi de relaxare înainte de a începe munca cu adevărat.

Jurnal de Polonia #3

Privind în retrospectivă, pot spune că locuiesc într-unul dintre cele mai bune apartamente, în ceea ce privește colegii. Behic și Salvatore mi-au făcut acomodarea destul de ușoară. Salvatore este unul dintre cei mai vechi voluntari de aici, fiind sosit din Italia la 1 aprilie așa că era normal să îl întreb pe el despre regulile casei. Behic e unul dintre mentori lucru care îmi oferă avantajul de a afla toate noutățile legate de birou și ONG înaintea celorlalți voluntari.

Ceilalți doi colegi de apartament Chris (Macedonia) și Meggi (Tunisia) sunt și mai grozavi, deoarece nu prea stau pe acasă :))

Proiectul în care o să lucrez, EVS, e parte din programul Youth in Action coordonat și implementat de EFM (Europejskie Forum Mlodziezy). Nu are rost să vă plictisesc cu toate detaliile proiectului, bine nici eu nu le-am reținut pe toate, dar o să aflați pe parcurs ce și cum voi avea de făcut, pe măsură ce voi mai cere și eu detalii și explicații de la mentorul meu, Magda (cu părul scurt).

Partea cea mai bună pe ziua de vineri a fost primirea banilor, 85 euro pocket money și 90 euro bani de mâncare, ceea ce în zloți înseamnă 320 zloți, respectiv 360. Din primii mi s-au reținut 20 garanție pentru cheia apartamentului și din ceilalți mi s-a scăzut suma aferentă celor 7 zile ale lunii august, pe care nu le-am petrecut aici. Ceea ce e mișto, e paritatea zlot-leu, un zlot fiind aproape egal cu un leu, astfel simplificându-se tot ce ține de preț. Desigur, după terminarea programului am mers la cumpărături cu Salvatore și Laura (din Spania), mi-am luat în primul rând o cartelă cu număr în rețeaua Play, pentru doar 5 zloți și apoi am mers la Biedronka care mi s-a părut izbitor de asemănător cu Lidl, chiar și la prețuri și produse.

O primă părere personală: mi se pare că un procent semnificativ dintre ei au venit doar pentru  călătorii, distracție, petreceri și să-și facă de cap. Se pare că pentru unii, „de neuitat” are cu totul altă definiție!

Provocarea #2

Să trecem la cea de-a doua provocare:

Care e coloana sonora a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara?

E o provocare cel puțin ciudată. Nu prea văd legătura cu literatura și cărțile.

Oricum, a trecut de mult vremea când aveam trupe sau melodii preferate. Mai nou nu prea mai contează, e suficient dacă e muzică bună și potrivită evenimentului.

Jurnal de Polonia #2

După cele două zile grozave și extrem de fierbinți în Baia Mare a început cu adevărat plecarea spre Polonia.

La 22.00 Steli m-a condus la microbuzul spre Budapesta și am mai povestit despre una-alta inclusiv despre munca lor, din spatele proiectelor frumoase și interesante ale t4uth și despre ce înseamnă să scrii proiecte și să coordonezi activitățile voluntarilor dornici de experiențe interculturale.

Am plecat la 22.00 spre Budapesta și am ajuns la 4.30 la Budapesta, pardon, 3.30 pentru că acolo se schimbă fusul orar. Am așteptat deschiderea gării într-o căldură înnăbușitoare chiar și la acea oră. Și dacă vă vine să credeți sau nu am auzit mai puțină maghiară vorbită în gara aceea decât pe o stradă din Tg Mureș. Se vorbea în principal engleză și germană dar am auzit oameni vorbind franceză sau chiar chineză.

            Așteptând să urc în IC-ul de 5.25 spre Hamburg am constat că ceva nu merge bine. Nu aveam semnal la telefon, ceea ce însemna că roamingul nu îmi fusese activat în ciuda a ceea ce am vorbit cu consultantul vodafone.

            Fără roaming și wi-fi nu puteam comunica cu nimeni ceea ce însemna că nu avea să mă aștepte nimeni în gara Bystrzyca Klodzka. În ultima instanță mă gândeam că voi întreba unde e sediul ONG-ului partener la care eram trimis și mă voi descurca cumva.

Traversând Ungaria, Slovacia și Cehia am ajuns în cele din urmă în gara Pardubice unde mi-am rezolvat multe dintre probleme în cele două ore dintre trenuri. Cu o conexiune la net am vorbit cu Steli și i-am cerut să comunice ora sosirii mele și apoi mi-am activat și roamingul ca să nu mai am probleme. Cuminte dar din ce în ce tot mai nerăbdător după aceea, ca pe tabelă în dreptul trenului pe care urma să-l iau să apară un peron și o linie ca să știu unde să merg, pentru că ar fi fost imposibil să verific tren după tren, să tot urc și să cobor scări cu bagajul după mine.

Lucrul cel mai neplăcut în gara aceea destul de mare din Pardubice este lipsa traducerilor în engleză a diferitelor indicații. Cu greu mare mi-am dat seama care tabelă e pentru plecări și care pentru sosiri și nici personalul angajat nu face excepție, întrebi ceva în engleză și primești o explicație lungă în cehă...

După încă două ore și ceva de mers cu un tren curat și destul de rapid dar lipsit de aer condiționat cu excepția geamurilor larg deschise, am ajuns în Bystrzyca Klodzka

de unde am fost „recuperat” de Magda, una din angajatele EFM.

Am văzut biroul, the office, și am fost condus și cazat într-unul din apartamentele lor, dar mai multe vă istorisesc data viitoare... 

Jurnal de Polonia #1

Așa cum știți sau încă nu știți m-am alăturat unui proiect european de voluntariat.

Polonia 08 august 2013 – 31 ianuarie 2014.

Acesta este un fel de jurnal al activității mele de voluntar în cadrul programului Youth in Action. La final voi primi Youthpass, un certificat ce ar trebui să dea o anumit greutate CV-ului meu.

Am văzut anunțul, am completat formularul, iar a doua zi cei de la Team 4 Youth Association m-au contactat. Andreea, președintele ONG-ului, a fost cea care m-a sunat și m-a întrebat dacă mai vreau să plec în Polonia pentru cele șase luni de voluntariat. Bineînțeles că am zis DA, de când voiam să experimentez și eu ceva nou.

Mi-am pregătit bagajele, actele, banii și numeroasele întrebări pentru Andreea, cu care cred că am înnebunit-o. Marți dimineața în 06.08.13 m-am urcat în microbuzul de Baia Mare și la zece l-am sunat pe Steli, cel ce se ocupă cu partea financiară a ONG-ului, să vină după mine la autogară. El l-a trezit fără pe milă pe Ionuț și l-a trimis să mă recupereze de la umbra autogării.

Întâi nu pricepeam ce rost au cele aproape două zile petrecute în Baia Mare, acum după ce le-am petrecut, nu pricep de ce au fost doar două, mi-ar fi plăcut cel puțin două săptămâni, sau și mai bine zis mi-ar plăcea să locuiesc acolo definitiv. Și să vă spun de ce:

-          Ionuț e cel mai bun povestitor! Chiar știe să povestească și să ilustreze ceea ce istorisește. În plus are și ce povesti, atât aventuri și pățanii legate de viața personală cât și legate de activitățile de voluntariat pe care le-a desfășurat și le desfășoară încă. Iar dacă vreodată ajungeți să-l întâlniți întrebați-l de ce nu mai practică sporturi de iarnă... ;)

-          Team 4 Youth Association este cel mai tare ONG cu care am avut de a face. Totul se desfășoară acolo ca într-o mare familie, le place ceea ce fac și totul merge ca pe roate, cel puțin din exterior așa pare.

-          Am întâlnit voluntari străini din țări precum: Bulgaria, Portugalia, Polonia, Germania, Turcia, Italia. Cu o parte din ei am locuit o noapte și două zile în aceeași casă, am împărtășit povești, impresii despre țările pe care le-a văzut fiecare, experiențe culinare, glume etc.

-          I-am văzut la treabă și mi-am făcut o părere despre ceea ce voi avea eu de făcut. Reggie, Vesi, Gonzalo, Christina și Jhoanna ați făcut o piesă de teatru minunată! 

-          „The party house”, e cea mai mișto casă în care am stat.

-          Nu în ultimul rând, am început să dau jos rugina de pe cunoștințele mele de engleză, că începuseră să prindă culoarea aceea neplăcută de când nu le utilizasem :)

-          Și era să uit, am mâncat un Kumpir și o porție de vafe grozave, dar nu vă spun mai multe ci vreau să vă determin și pe voi să încercați aceste experiențe.

Ca o concluzie pentru prima parte a jurnalului de Polonia, pot spune că până acum e o experiență ce merită încercată și sper ca următoarea dată când mai ajung prin Baia Mare să trec pe la biroul lor, să mai stăm la o cafea și o poveste, că sunt niște oameni faini de tot!

P.S. Relatările despre experiențele mele vor fi puțin decalate față de activitățile pe care le fac. Vreau să am suficient timp să scriu și să analizez experiențele de care am parte.

Provocare #1

Cum ar trebui să fie cartea ideală pentru vară? Ar trebui să fie simplă și ușor de citit, sau dimpotrivă, întortocheată și provocatoare? (Poți da și exemple de cărți pe care le consideri „de vară”)

La mine anotimpul nu prea influențează cartea pe care o aleg. Să îmi placă cartea, asta e important. Dacă ar fi totuși să aleg ceva pentru vară aș prefera o serie, fantasy sau istorică, cel mai probabil, pe care să o încep la începutul verii și să nu îmi stea nimic în cale astfel încât să o termin odată ce se încheie vara.

Anul acesta însă alegerile nu prea îmi aparțin. Deoarece m-am în scris în campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” mare parte din titlurile pe care le-am citit, le citesc și le voi citi sunt cele pentru concurs.

Pe lângă asta iau parte la clubul de carte înființat de Roxana pe blogul ei. Acolo propunem, votăm și comentăm cartea lunii. De aici rezultă o nouă carte de citit în fiecare lună.

Și ca existența să îmi fie și mai complicată, de ceva vreme fac parte din proiectul bibliocarti.com ceea ce deși îmi dă posibilitatea să îmi aleg cărțile, îmi și impune oarecum să citesc alte titluri pe lângă cele la care sunt deja obligat, pentru a da publicului cel puțin câte o recenzie pe săptămână.

Nu vreau să închei această postare fără să nu menționez niște titluri ce le consider pentru vară:

Seria fantasy ce ține o vară întreagă: Cântec de Gheață și Foc de GRR Martin

Seria istorică ce ține o vară întreagă: Mistere Medievale de Bernard Knight, din nefericire nu e tradusă încă toată.

Serie thriller ce ține o vară întreagă: Seria Lincoln Rhyme a lui Jeffery Deaver

Serie de aventuri ce ține o vară întreagă: Seria Dirk Pitt a lui Clive Cussler

Misiune îndeplinită!

Toate cele bune până la provocarea viitoare.

Provocarea verii!!!

Cum vara e o perioadă destul de neplăcută pentru mine; căldurile infernale mă termină fizic și psihic, propunerea Georgianei e binevenită să mă „activeze puțin”. Trebuie să recunosc și faptul că pune o carte la bătaie nu e de ignorat.

Am intrat în joc și sper să îl duc până la capăt.

Reguli: 
• Scrie un articol în care să publici imaginea provocării, regulile și lista provocărilor; 
• Răspunde la fiecare provocare în câte o postare în care să apară imaginea provocării și întrebarea propriu-zisă; 
• Nu răspunde la provocări înainte de 1 august și nu rezolva mai multe provocări într-o zi; 
• Nu toate provocările sunt obligatorii, poți sări peste oricare vrei. 

Provocări: 
1. Cum ar trebui sa fie cartea ideala pentru vara? Ar trebui sa fie simpla si usor de citit, sau dimpotriva, intortocheata si provocatoare? (Poti da si exemple de carti pe care le consideri „de vara”) 

2. Care e coloana sonora a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara? 

3. Daca ar fi sa recomanzi un film perfect pentru o zi torida de vara, care ar fi acela si de ce? (Eventual, spune-ne si cateva cuvinte despre actiunea filmului)

4. Cu totii am auzit expresia „iubire de-o vara”. Daca ai putea sa traiesti o astfel de poveste scurta si intensa cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege si de ce? 

5. Iti poti imagina o lume fara vara? Exerseaza-ti talentul scriitoricesc si descrie-o in cateva randuri. 

6. Alege un citat - sau, daca ai inspiratie, creeaza o fraza - care te duce cu gandul la vara si creeaza o imagine care sa-l contina. 

7. Daca ai putea petrece o vara in alt timp, cand ai vrea sa mergi? 

8. Daca ai putea calatori oriunde (inclusiv in lumile din romane), unde ai vrea sa petreci o saptamana de vara si de ce?

9. Ce carti nu vor lipsi din bagajul tau pentru vara asta?

10. Iti place sa citesti la plaja/in parc sau preferi linistea camerei de hotel? Descrie atmosfera perfecta pentru lectura.

11. Poti alege 5 personaje din orice carti vrei cu care sa pleci in vacanta. Pe cine ai alege si unde ai vrea sa mergi? (Poti alege orice loc de oriunde)

12. Povesteste-ne despre vara ta preferata.

13. Care a fost parerea ta despre Provocarea verii? Care a fost intrebarea ta preferata? Dar cea care ti-a placut cel mai putin?

Suntem in 2013, deci vor fi doar 13 provocari. Si pentru ca nimic nu stimuleaza mai bine creativitatea decat un concurs, daca rezolvati toate provocarile inainte de 15 septembrie si imi lasati link-uri cu ele, eu le voi citi pe toate si voi alege un blogger pe care il voi premia cu o carte. Pentru a va inscrie, lasati la acest articol un link la postarea in care ati inclus regulile si provocarile si, pe masura ce rezolvati provocarile, lasati-mi link-uri la articolele in care le rezolv eu. 

P.S. Menționez că acesta e și o ocazie numai bună prin care să îmi scot blogul din amorțeală.

Recapitulare literară 4

Continui demersul meu de a readuce în atenția voastră recenziile mele de pe Recenzii Beletristică.

02 septembrie 2012: Minciuna de Andrew Wilson
Britanicul Adam Woods, după ce a finalizat o facultate în Istoria Artei, în ciuda tatălui său care își dorea pentru el o pregătire cu mai multe foloase materiale, pleacă la Veneția pentru a fi profesor de engleză unui puști răsfățat și de bani gata. Stupoare! Puștiul răsfățat și de bani gata a făcut-o lată, lăsându-și iubita însărcinată, drept urmare este expediat de părinți la New York.

07 septembrie 2012: La răsărit de Eden de John Steinbeck

Povestea sau mai bine zis poveștile pe care ni le spune Steinbeck au ca schelet rivalitatea dintre frați, mai exact primul model (dacă e să dăm crezare bibliei) de astfel de rivalitate, cel dintre Cain și Abel. Primele personaje atrase în acest conflict sunt Charles și Adam (numele sunt schimbate, dar autorul a păstrat aceleași majuscule), frați vitregi, care concurează pentru dragostea tatălui lor. Adam beneficiază de iubirea părintelui fără a face nimic special și răspunde doar prin respectă și teamă. Charles îl iubește necondiționat și totuși este ignorat și dat oarecum la o parte.

11 septembrie 2012: Asasinul Regal de Robin Hobb

Acest al doilea volum al trilogiei Farseer își începe acțiunea la câteva săptămâni după finalizarea primului. Fitz este din nou și narator și personaj principal și ne ghidează prin aventurile și întâmplările vieții sale. Trei sunt schimbările majore din viața lui Fitz după întoarcerea lui din Regatul Munților unde tentativa de asasinare a sa, comandată de unchiul său, Regal, a eșuat. 

20 septembrie 2012: Imperiul pierdut de Clive Cussler 

Acest roman scris de Clive Cussler și Grant Blackwood e cel de-al doilea al formidabilei serii „Aventurile Soților Fargo”. Frumoșii, inteligenții și extrem de descurcăreții soți Fargo nu pot sta departe de aventură, doar că aventura nu vine niciodată singură ci mereu cu necazuri și situații limită. După palpitantele aventuri din Aurul Spartanilor care m-au vrăjit pur și simplu, nu se putea să nu revin cu prima ocazie la această serie.

30 septembrie 2012: Ce-aș fi eu fără tine de Guillaume Musso

Gabriella va ajunge în punctul culminant al romanului să fie nevoită să se împartă între două persoane iubite de care fusese despărțită mult timp. Tatăl ei este un hoț de obiecte de artă, celebru. Martin este bărbatul de care s-a îndrăgostit cândva și care acum a devenit polițist și e pe urmele tatălui ei. Ambii reușesc să reapară în viața ei, în același timp. Problema majoră e faptul că cei doi sunt prinși într-o cursă mortală, iar Gabriella nu știe pe cine să salveze și pe cine să piardă.

Acestea sunt cele cinci recenzii pe care vi le reamintesc azi. Mai mult, data viitoare.